iunie 7

Poate o să întrebaţi de ce am ales subiectul acesta? Pentru ca nicăieri nu prea găseşti cu se mănâncă meseria de traducător şi pentru că până la urmă am, cel puţin teoretic, un blog de traduceri. Bineînţeles pe parcurs fiecare învaţă ce înseamnă meseria de traducător dar în momentele de început suntem derutaţi, confuzi etc. Ştiu că eu aşa m-am simţit.

Voi încerca să explic cât pot de bine ceea ce fac eu şi ce însemnă pentru mine a fi traducător. Nu mă pot pune în papucii colegilor şi până la urmă fiecare îşi face meseria cum doreşte, de asta suntem liber profesioniști.

Ziua de muncă

Ziua mea începe la 6:20 AM când mi-se dă trezirea. Am baftă şi cafeaua e deja făcută (nu-i aşa că am un soţ minunat?). Trag repede repede o ţigară şi schimb 3 vorbe cu el şi apoi mă postez în faţa laptopului şi încep să rezolv toate traducerile pe care le-am lăsat de aseară. De ce le-am lăsat? Păi pentru că pe unele nu le-am mai putut cuprinde, pentru ca eu gândesc mai bine dimineaţa, pentru că pur şi simplu am vrut să dorm şi eu. Toate astea până pe la 9, maximi 9:30. Apoi apar urgenţele şi alea se ţin lanţ până pe la 4 pm. Între timp, mai bag o ţigară şi dacă am noroc mănânc ceva. Dacă nu oricum pe la 4 pm vine jumătatea mea mai bună care oricum trebuie hrănită. Cam asta e ora când apar comenzile pentru a doua zi. Unele trebuie rezolvate tot azi iar altele rămân pentru dimineaţa. Timpul de somn e redus la 6 ore, 7 dacă am noroc. Ziua se termină în jur de 10-11 pm. În cazurile norocoase după cum ziceam mai sus pentru că e posibil să stau şi o bună bucată din noapte.

Nu fac asta zi de zi dar o fac în 5 din 7 zile. Sâmbăta şi duminica dorm până la 11-12. Eventual şi un somnel de după-amiază, dacă nu e foarte aglomerat cu lucrări.

O fi bine ceea ce fac, o fi rău… nu asta încerc sa subliniez, ci faptul că, în momentul în care îţi place ceva îl faci chiar dacă e obositor.

M-am obişnuit să lucrez bine sub presiune, cu securea termenului limită deasupra capului şi să reuşesc să predau în 99% din cazuri la timp.

Nu iau comenzi pe care ştiu că nu pot să le fac. Uneori e mai bine să refuzi o comandă decât să o faci varză din lipsa de timp şi asta am învăţat-o pe pielea mea.

Ce îmi place: stresul termenului limită şi adrenalină generată de aici, munca de birou etc. Ştiu că unii se vor întreba de ce nu am zis şi libertatea?  Ei bine, pentru simplul motiv că ea nu există. Când eşti pe cont propriu nu există timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim. Nu există mă trezesc la 8 şi la 4 închid calculatorul şi sănătate bună, mai văd eu a doua zi ce şi cum. Aici există doar clienţi care vor şi vor repede şi bine. Dacă azi nu răspunzi unui client la telefon, nu o sa te sune şi mâine, că nu eşti singurul de pe piaţa, va suna la alt traducător şi tu tocmai ai mai puţini bani de vacanţă.

Ce nu îmi place: Preţurile infime şi pretenţiile exagerate, nu îmi plac revizorii care corectează şi ce nu trebuie doar pentru a spune că ei îşi fac treaba şi care nu vor să accepte că traducerea e ok, că doar trebuie să îşi ia şi ei banii pe ceva, nu îmi plac clienţii care cer reducere pe motivul că notarul şi aşa are tarife mari – atunci mergi şi cere de la notar reducere, nu de la mine.

Despre preţuri totuşi vom discuta în alt articol.

Cam asta e tot ce îmi vine în minte acum. Dacă îmi mai apare o idee voi reveni  cu detalii.