martie 8

Citeam azi linistita ziarele si mi-a sarit in ochi articolul de la medifax.

Motivul pentru care companiile mari isi muta productia in China este destul de evident. Anjagatorii vor sclavi pe plantatie. Ei nu vor sa isi bata capul cu asigurari sociale, securitatea si sanatate in munca, echipamente de protectie, salarii compensatorii, ore de munca fixe, plati suplimentare etc.

Ei vor sa faca profit, mult profit si cam atat. Cum si in ce fel – sunt chestiuni mai putin importante.

La fabrica din Chengdu, unde sunt angajaţi 120.000 de oameni, poate fi observat următorul mesaj: “Trage din greu azi la muncă sau trage din greu mâine să-ţi găseşti un loc de muncă”, conform sursei Mediafax.

Asta este un exemplu si un slogan demn de a exprima ceea ce vor angajatorii.

Toate tampeniile de genul noua ne pasa de angajat, de mediu, de conditiile de munca sunt fix pix pentru campanii media pentru creduli. Angajatorul nu vrea sa frece banii aiurea pe ecologizare, pe siguranta, pe taxe sociale la stat – el vrea sa bage banii aia in buzunar ca isi poata duce amanta (amantul) – oups adica sotia/sotul in Caraibe cu un avion privat.

Sa nu imi zica mie cineva acum ca nu isi mai cumpara iPad dupa acest articol ca nu il cred.

China si altele asemenea este paradisul angajatorilor. Oamenii aia sunt obisnuiti sa munceasca minim 10 ore pe zi in orice fel de conditii pe salarii mici (acum asta e discutabil ….). Nu se plang, nu merg de 7 ori la baie si de 10 la tigara, nu stau pe Facebook sau Twitter si cam orice fraza in relatii cu clientii din Europa se termina cu “It’s my duty”. Asta ca sa nu mai punem la socoteala capacitatea uimitoare de a copia orice – trimiteti o mostra si facem, cel fel de produs era nu conta. Gaseau ei o solutie.

Si tin sa contrazic toate vocile care spun ca produsele din China sunt proaste. In esenta ele ar fi bune daca compania care face importul nu ar trage de pret. Sa va dau un exemplu concret: un telefon mobil costa 170 de USD pret la poarta fabricii. Managerul de achizitii de la noi, sau de oriunde altundeva, vine si spune ca el nu poate da 170 de USD ca e prea scump, ca nu face profit, ca costa drumul etc. Chinezul intelegator il intreaba la ce pret doreste sa fie produsul. Pai la 150 de USD. Ok, nicio problema din partea chinezului, dar ca sa faca si el profit trebuie sa scada de undeva si atunci incep problemele. Carcasa in loc de 5 mm are numai 3 mm, ecranul in loc sa fie rezistent la zgarieturi e o bucata de platic ordinara si tot asa mai departe, pana se ajunge la un rahat de produs de 3 lei si 20 de bani.