decembrie 18

Mă uitam aseară liniştită la o emisiune tâmpiţică la TV. Era un 7:30 PM şi sună telefonul. Suntem de la firma X şi vă sunam în legătură cu cererea de ofertă Y. Serios? Ok, mă puteţi suna între 8 şi 5 mâine? Da. Mulţumesc.

Închid contrariată (o să explic în concluzii de unde atâta nedumirire), dar fericită că am scăpat atât de uşor şi mă gândeam la o baie fierbinte… Încep fericită pregătirile şi când eram cu un picior în cadă, începe să sune telefonul. Sună o dată şi mă gândeam să îl ignor. Dar mai sună o dată. În momentul în care telefonul sună de 2 ori una după altă te gândeşti la ce e mai rău. Era deja 9 PM. La ora nouă nu te sună lumea să îţi zică baie plăcută.

Aşa că mă duc să văd ce şi cum. Sun înapoi la numărul de telefon (da, ştiu aşa mă mănâncă pe mine ca pe zambilica). O agentă de la ING asigurări.

-          Bună ziua, vroiam să stau de vorbă cu dvs.

-          Dar e 9 seara, unde arde?

-          Păi eu plec în concediu şi am stat azi peste program la birou să îmi rezolv problemele.

-          Aşa şi? Eu ce vină am?

-          Să vă sun mâine atunci?!?!

-          A, nu, serios, pe la 2 dimineaţa ar fi perfect.

Bineînţeles că mi-a închis telefonul aproape în nas.

Acum să mă facă şi pe mine cineva să înţeleg de ce ai alege să îţi suni clienţii la 9 seară şi să fii foarte contrariată că aceştia nu te primesc cu braţele deschise şi se zburlesc la tine. Adică înţeleg să mă sune pe mine un client la 8 seară şi să îl servesc, dar eu să îmi sun clienţii la 9 seară că mâine plec în concediu, fără să mă gândesc o secundă că poate îi deranjez, mi se pare mai mult decât aberant. Oare când o să ne învătăm să ne respectăm clienţii?